Stateam la fereastra, privind
Cum stropi de ploaie mari si grei,
Cadeau veseli pe alei singuratice
Intr-o zi cenusie de luna februarie.

Am inchis ochii...si erai acolo:
Stateai in camera pustie, urmarind
Cum ploaia iti bate in fereastra
Parca invitandu-te sa o insotesti;

Atunci, dorindu-mi sa fiu cu tine,
Am intins bratul si luandu-ti mana
Am inceput sa alergam prin ploaie
In noaptea albastra ce abia se lasase.

Eram singurii pasageri ai noptii,
Iar luna, complice la jocul nostru
Facandu-si loc printre norii cenusii
Drumul ni-l lumina cu raze palide;

Si ca-ntr-o solemna orchestra
Ascultand de bagheta vantului-dirijor
Mesteceni tineri imbracati in fracuri albe
Incepura a canta in acorduri nemuritoare;

Am inceput sa ne rotim ca intr-un vals...
Stelele, mici diamante ale noptii,
Transformandu-se in printi si printese
Ne deveneau parteneri tacuti si misteriosi.

Ne-am oprit abia in zori, cand,
Regele Soare s-a urcat pe tronu-i ceresc
Certandu-ne cu priviri caldute
Ca nu l-am invitat si pe el.